UROLOGIE GENERALĂ

Urologia generală se ocupă cu studiul patologiilor urologice clasice:

  • Litiaza aparatului urinar

Reprezintă formarea de calculi în diverse segmente ale aparatului urinar: rinichi (calice, tije caliceale, bazinet), ureter, vezică urinară, prostată, uretră. Aceasta este dependentă de mai mulți factori, niciodată doar de unul: factori ce țin de organism, de mediu, de alimentație și aportul lichidian, de factori climatici, factori ereditari, respectiv de factorii de organ-particularități anatomice ale segmentelor aparatului urinar.

Calculii formați în rinichi au tendința de a se elimina natural angajându-se prin joncțiunea pieloureterală pe ureter spre vezica urinară. Dimensiunea celor care de regulă reușesc să fie eliminați, în mod spontan, și cauzează așa numita colică renală,  este de circa 6-7 mm (diametrul pe lățime). Acesta se manifestă prin dureri foarte intense în lombă cu iradiere spre vezica urinară, grețuri, vărsături, urinări frecvente, sânge în urină. Asocierea febrei și a frisoanelor impune evaluarea obligatorie de către un medic specialist.  

Calculii din vezica urinară se manifestă prin urinare cu sânge, urinare frecventă, întreruptă sau blocată total. Tratamentul calculozei poate fi medicamentos, endoscopic sau prin chirurgie deschisă.

  • Hidronefrozele

Reprezintă o dilatare de diferite grade a căilor urinare din interiorul rinichiului (bazinet, tije caliceale și calice). Atunci când obstacolul ce nu mai permite curgerea normală a urinii înspre vezica urinară, traiectul până la obstacol este dilatat. Dacă blocajul persistă, dilatarea urcă și mai sus, cuprinde structurile interne ale rinichiului și determină o afectare mai severă, numită fenomen uretero-hidronefroză. Dacă fenomenul este de durată toate funcțiile rinichului sunt afectate, până la blocarea completă a funcției rinichiului respectiv.

Cauzele hidronefrozei pot fi procese anatomice, prezente de la naștere, dar și procese patologice apărute pe parcursul vieții (calculi blocați – cele mai frecvente cazuri, cheagurile, tumori vegetante/infiltrative, vindecări prin cicatrici obstructive după traumatisme sau tuberculoză urinară, tumori din vecinătate, cicatrici după traumatisme). Tratamentul poate fi realizat endoscopic sau chirurgical.

  • Chistele renale

Sunt acumulări de lichid în pungi cu dimensiuni de la câțiva milimetri până la centimetri, localizate în parenchimul rinichiului sub capsulă. Tratamentul se aplică celor peste 6-7 cm care se manifestă printr-o simptomatologie dureroasă în zona renală, și constă prin puncție evacuatorie percutanată sau prin laparoscopie.

  • Tumorile aparatului urogenital

Reprezintă apariția si dezvoltarea de celule anormale în raport cu structurile anatomice ale organului respectiv. Ca trăsătură comună frecventă pentru cele din aparatul urinar este prezența sângelui în urină (hematuria). Se pot asocia şi paloarea și scăderea în greutate.

  • Tumorile renale și ureterale

Pot fi benigne (necanceroase), dar procentul este foarte mic, majoritatea fiind maligne (canceroase). Sunt tumori proprii parenchimului renal (carnea rinichiului) sau de uroteliu (ale cavităților renale colectoare de urină; acestea se pot propaga și localiza în ureter, vezica urinară și uretră). În cea mai mare parte își au originea în rinichi, mai puține fiind cele care provin din altă parte a corpului, ca metastază a unei alte tumori. Evaluarea corectă a fiecărui caz în parte, integrarea informațiilor clinice, imagistice și de laborator, cu recomandarea soluției terapeutice optime, personalizate, pentru fiecare caz în parte, sunt esenţiale în evaluarea preoperatorie a fiecărui caz în parte.

  • Tumorile vezicale

Apar foarte frecvent la fumătorii vechi (cu multe ţigări zilnic) și la cei ce au muncit în mediu chimic (vopsitorii, pielării, etc.). Pot crește spre interiorul vezicii sau pot infiltra peretele, spre exterior. Sângerarea prin urină este simptomul cel mai frecvent, dar inconstant. Tratamentul poate fi endoscopic (intervenție prin canalul uretral), completat cu chimio/ radioterpie sau chirurgical.

  • Tumorile prostate

Cea benignă - adenomul de prostată - este și cea mai cunoscută și mai frecventă la bărbați. Simptomele sunt de urinare frecventă (sesizată mai ales noaptea), jet urinar slab, urinare cu greutate, golire incompletă a vezicii, urinare întreruptă (semn de calcul în vezică), urină tulbure (infecție), incontinență urinară, mai rar urinarea cu sânge. Când este neglijată, boala poate duce până la blocarea urinării. PSA-ul sanguin este în limite normale. Tratamentul poate fi medicamentos sau endoscopic (pe canalul uretral), mai rar chirurgical.

Cea malignă – adenocarcinomul de prostată – poate avea aceleași simptome ca și adenomul; urinarea cu sânge și paloarea sunt mai frecvente, uneori și semne ale insuficienței renale. PSA-ul sanguin este de regulă peste valorile normale.

Tratamentul nu poate fi început fără confirmarea bolii de către laborator, realizată în baza fragmentelor de prostată, obținute după efectuarea unei biopsii prostatice pe cale anală sau după o operație endoscopică la nivelul prostatei pentru deblocarea căii urinare. Tratamentul este unul complex, cuprinzând o parte fie endoscopică, fie una chirurgicală și una medicamentoasă ce durează toată viața.

  • Stricturile de uretră

Reprezintă îngustări în diferite grade ale uretrei (canalul dintre vezica urinară și vârful penisului), care apar după infecții, traumatisme sau intervenții endoscopice și se manifestă prin greutate la urinare, urinări frecvente, golirea incompletă a vezicii; se poate ajunge la blocarea totală a urinării. Tratamentul este endoscopic sau chirurgical.

  • Bolile penisului

Fimoza este imposibilitatea decalotării pielii de pe vârful (glandul) penisului. Tratamentul este chirurgical, ambulator. 

Condiloamele acuminate sunt formațiuni conopidiforme nedureroase dezvoltate pe glandul penisului sau pe pielea ce acoperă glandul, dobândite prin contact sexual, având în componență un virus. Se tratează medicamentos (soluție aplicată extern) sau chirurgical.

  • Bolile scrotului

Hidrocelul este acumularea de lichid în jurul unui testicol și apare după o inflamație scrotală, un traumatism în cadrul unei boli limfatice sau însoțește o tumoră testiculară. Tratamentul este chirurgical.

Varicocelul reprezintă dilatarea varicoasă a venelor spermatice din spatele testicolului (de regulă pe partea stângă) ce devine vizibilă și se manifestă ca o jenă la nivel scrotal. Tratamentul este laparoscopic sau chirurgical.

 

Conf. Univ. Dr. Răzvan Bardan

Conf. Univ. Dr. Răzvan Bardan

 

Înapoi la servicii