Alterarea capacității erectile presupune evaluare complexă, clinică, metabolică, hormonală, vasculară, cu evaluarea obligatorie a fluxului arterial și venos în timpul unei erecţii provocate medicamentos. Toate etapele fiziologice ale procesului pot fi urmărite prin tehnica urologică funcțională. Evaluarea presupune un examen urologic standard și un interviu de medicina sexualității, respectiv un bilanț complet de analize, în peambulul investigației funcționale.

Diagnosticul afecțiunilor pelvine la femei

Sănătatea regiunii pelvine este o componentă esențială pentru starea de bine a femeilor. Afecțiunile pelvine pot fi variate și pot afecta organele reproductive, vezica urinară sau aparatul digestiv. În acest ghid, vom explora diferitele tipuri de afecțiuni pelvine de natură urologică/uro-ginecologică la femei, precum și modalitățile de diagnosticare specifice fiecăreia.

1. Incontinența Urinară:

Incontinența urinară este o afecțiune comună, dar care poate fi tratată cu succes. Diagnosticul acestei afecțiuni poate include:

Istoricul medical detaliat: Medicul va discuta simptomele urinare și istoricul medical pentru a evalua tipul și cauza incontinenței urinare.
Jurnalul micțional: Menținerea unui jurnal al obiceiurilor tale de urinare poate oferi informații utile despre frecvența și tipul incontinenței.
Examenul clinic cu evaluarea musculaturii pelvine: Un examen fizic poate ajuta la identificarea oricăror probleme care pot contribui la incontinență, cum ar fi slăbiciunea musculaturii pelvine.
Ecografia pelvină
Explorarea urodinamică

2. Prolapsul Genital:

Prolapsul genital apare atunci când organele pelvine, cum ar fi vezica, uterul sau rectul, alunecă sau coboară în vagin. Diagnosticul prolapsului genital poate include:

Examenul pelvin: Medicul va efectua un examen pelvin pentru a evalua gradul de prolaps și pentru a identifica orice alte probleme asociate.
Ecografia pelvină: Imagistica medicală poate fi utilizată pentru a vizualiza și evalua prolapsul și pentru a determina ce organe sunt implicate.
Explorarea urodinamică

3. Sindromul dureros pelvin cronic (SDPC):

SDPC este o afecțiune caracterizată prin durere cronică în regiunea pelvină, care poate avea diverse cauze. Diagnosticul acestei afecțiuni poate include:

Istoricul medical detaliat:
Excluderea altor afecțiuni: Diagnosticul SDPC implică adesea excluderea altor afecțiuni care pot provoca dureri pelvine, cum ar fi endometrioza sau infecțiile urinare.
Examenul pelvin
Examenul neurologic
Ecografia pelvină

4. Cistita Interstițială:

Cistita interstițială este o afecțiune cronică a vezicii urinare caracterizată prin dureri pelvine și urinare frecventă. Diagnosticul acestei afecțiuni poate include:

Istoricul medical detaliat:
Ecografia pelvină
Urocultura și examenul sumar de urină: Aceste teste pot fi efectuate pentru a exclude infecțiile urinare sau alte afecțiuni care pot provoca simptome similare.
Cistoscopia: Aceasta este o procedură în care medicul introduce un tub subțire cu o cameră mică (cistoscop) în vezică pentru a examina interiorul și a căuta semne de inflamație sau alte anomalii.

5.  Infecțiile urinare recurente:

Infecțiile urinare recurente sunt o problemă comună la femei și pot necesita investigații suplimentare pentru a identifica cauza subiacentă. Diagnosticul poate include:

Istoricul medical detaliat
Examenul sumar de urină: Un test de urină poate fi realizat pentru a detecta prezența bacteriilor și a altor semne ale infecției urinare.
Urocultura: Urocultura implică creșterea bacteriilor dintr-o probă de urină pentru a identifica tipul specific de bacterii și pentru a ghida tratamentul adecvat.
Ecografia abdominală și pelvină

6.  Vezica hiperactivă:

Vezica hiperactivă este o afecțiune în care vezica urinară este suprasensibilă și poate provoca senzația frecventă de urinare, iar în unele cazuri și pierderile involuntare de urină. Diagnosticul poate include:

Istoricul medical și evaluarea smptomatică: Medicul va discuta simptomele tale și va evalua frecvența și gravitatea lor.
Jurnalul micțional: Menținerea unui jurnal al obiceiurilor tale de urinare poate oferi informații utile despre frecvența urinării și despre orice factori declanșatori.

• Examenul pelvin
• Examenul sumar de urină și urocultura
• Ecografia abdominală și pelvină
• Explorarea urodinamică

Concluzie:

Diagnosticul afecțiunilor pelvine la femei necesită o abordare individualizată și integrată, care să țină cont de simptomele specifice ale fiecărei paciente și de istoricul medical. Este esențial să discuți cu medicul tău despre orice simptome sau îngrijorări pe care le ai, pentru a efectua investigațiile adecvate și tratamentul corect pentru nevoile tale individuale.

Explorările urodinamice

Atunci când vă confruntați cu probleme de urinare, legate de vezica urinară sau de sfincterul uretral, explorările urodinamice devin un instrument esențial pentru diagnostic și tratament.

Explorările urodinamice sunt adesea recomandate în situații în care pacienții se confruntă cu simptome urinare care afectează calitatea vieții lor. Iată câteva dintre principalele indicații ale explorărilor urodinamice:

1. Incontinența urinară:

Incontinența urinară este o afecțiune în care există o pierdere involuntară de urină. Aceasta poate fi cauzată de diverși factori, cum ar fi scăderea forței mușchilor pelvini sau hiperactivitatea vezicii urinare. Explorările urodinamice pot ajuta la determinarea tipului și gravității incontinenței urinare, oferind astfel informații cruciale pentru alegerea celui mai potrivit plan de tratament.

2. Vezica hiperactivă:

Vezica hiperactivă este o afecțiune în care vezica urinară este hipersensibilă și poate provoca senzația frecventă de urinare, chiar și atunci când vezica nu este plină. Testele urodinamice pot ajuta la evaluarea funcției vezicii urinare și pot identifica mecanismele care contribuie la vezica hiperactivă, orientând astfel tratamentul adecvat.

3. Retenția de urină:

Retenția de urină este o incapacitatea parțială sau completă de a goli vezica urinară. Aceasta poate fi cauzată de obstrucții mecanice, sau de probleme de control neurologic. Explorările urodinamice pot ajuta la determinarea cauzei retenției de urină și pot ghida deciziile de tratament, ce pot include tratamentul medicamentos sau intervențiile chirurgicale.
 
Cum decurge un test urodinamic?

Cistomanometria cu studiu presiune-debit este un test urodinamic ce presupune utilizarea a două catetere, care sunt introduse în vezica urinară  și în rect, pentru a măsura presiunea din interiorul acestora.

Introducerea cateterelor: Pentru a începe testul, medicul va introduce cu grijă un cateter subțire în vezica urinară și încă un cateter în rect. Această procedură poate părea neplăcută, dar este de obicei nedureroasă și cu riscuri minime de contaminare bacteriană.
Măsurarea presiunii: Odată ce cateterele sunt montate, el vor fi conectate prin intermediul unor tuburi și senzori la aparatul de urodinamică, iar acesta va începe să măsoare presiunile din interior. Pe măsură ce vezica este umplută cu lichid, presiunea intravezicală va crește treptat, iar medicul va înregistra aceste valori pentru a obține o imagine completă a funcționării vezicii, putând evidenția vezică hiperactivă, retenție de urină sau reducerea capacității de contracție a musculaturii vezicale.
Evaluarea micțiunii: Când vezica urinară se umple până la capacitatea maximă, se solicită începerea urinării, măsurându-se variațiile de presiune intravezicală, debitul și volumul urinar.
Interpretarea rezultatelor: După ce testul este complet și cateterele sunt extrase, medicul va analiza datele și va interpreta rezultatele pentru a determina eventualele probleme sau disfuncții ale vezicii urinare sau ale sfincterului uretral. Aceste informații sunt esențiale pentru diagnosticarea și planificarea tratamentului adecvat.

Concluzie : Explorările urodinamice pot părea intimidante la început, dar ele sunt un instrument important pentru a înțelege și trata problemele legate de urinare. Este esențial să discutați cu medicul Dumneavoastră despre orice nelămuriri sau temeri pe care le aveți în legătură cu aceste teste. Împreună, puteți găsi cea mai bună modalitate de a gestiona sănătatea vezicii urinare și de a vă îmbunătăți calitatea vieții.

Tratamentul afecțiunilor pelvine prin biofeedback: o abordare non-invazivă și eficientă

Afecțiunile pelvine, cum ar fi incontinența urinară, prolapsul genital sau sindromul dureros pelvin cronic, pot afecta în mod semnificativ calitatea vieții unei femei. Din fericire, există opțiuni de tratament eficiente, care pot ajuta la ameliorarea acestor simptome și la restabilirea funcției pelvine. Una dintre aceste opțiuni este biofeedback-ul, o tehnică neinvazivă și sigură, care folosește semnale electrice pentru a antrena și a întări musculatura pelvină.

Cum funcționează biofeedback-ul?

Biofeedback-ul este o tehnică care folosește senzori specializați pentru a măsura activitatea mușchilor pelvieni și pentru a oferi feedback în timp real. Acest feedback poate fi sub formă de semnale vizuale, auditive sau tactile, care ajută pacientul să înțeleagă și să controleze activitatea mușchilor pelvini. În timpul unei sesiuni de biofeedback, pacienta este ghidată de o terapeută specializată, care îi oferă instrucțiuni și o ajută să își dezvolte abilitățile de control pelvin.

Beneficiile tratamentului prin biofeedback:

Îmbunătățirea controlului muscular: Prin antrenamentul și întărirea mușchilor pelvini, biofeedback-ul poate ajuta la îmbunătățirea controlului asupra vezicii urinare și a funcției pelvine în general.
Reducerea simptomelor urinare: Pentru pacientele cu incontinență urinară sau alte afecțiuni pelvine, biofeedback-ul poate contribui la reducerea simptomelor și la creșterea confortului și stimei de sine.
Tratament neinvaziv și sigur: Biofeedback-ul este o opțiune de tratament neinvazivă și sigură, care nu implică medicamente sau intervenții chirurgicale.
Personalizare și monitorizare: Sesiunile de biofeedback sunt personalizate pentru nevoile individuale ale pacientului, progresul fiind monitorizat în timp real, pentru a ajusta terapia în funcție de nevoile specifice.

Afecțiuni tratate prin biofeedback:

Biofeedback-ul poate fi utilizat în tratamentul unei game variate de afecțiuni pelvine, inclusiv:

• Incontinența urinară (de stres sau prin imperiozitate micțională)
• Prolapsul genital
• Sindromul dureros pelvin cronic
• Disfuncția vezicii urinare hiperactive

În concluzie:

Biofeedback-ul reprezintă o opțiune terapeutică importantă pentru femeile care se confruntă cu afecțiuni pelvine. Prin antrenamentul și întărirea mușchilor pelvini și prin îmbunătățirea controlului asupra funcției vezicii urinare, biofeedback-ul poate contribui la reducerea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții. Dacă te confrunți cu astfel de afecțiuni, discută cu medicul tău pentru a afla dacă biofeedback-ul ar putea fi potrivit pentru tine și pentru a te îndruma către terapeuta ta specializată în această tehnică.

CONF. UNIV. DR. RĂZVAN BĂRDAN